Icoana timpului a fost pictata de Insusi Hristos prin luminatorii pusi in tarie. De aceea atat astronomia cat si matematica nu se mai pot opune aceste icoane, ci ii slujesc cu precizie absoluta asa percum stiinta adevarata este obligata sa slujeasca teologiei.

Calendarul religios este ca o icoana. Pana cand lemnul nu este pictat cu chipul Mantuitorului, el ramane lemn, si n-ar fi nici un pacat daca l-am taia si pune pe foc, dar dupa pictare devine un obiect sacru, de minuni-facator. La fel si calendarul! El se cheama „iulian” pana cand Biserica scrie pe el data Pastelui, socotind Pascalia dupa el, precum si Tipicul Mare. Din acel moment, el devine o icoana a timpului, prin care practica Bisericii transforma timpul in eternitate. Astronomia sau acuratetea matematica nu mai conteaza, deoarece acum problema a devenit una strict eclesiastica, adica o problema bisericeasca.